Plansul si silirea continua te scapa de patimi

Dupa un anumit timp am inceput sa fiu iarasi ispitit cu putere pentru pacatul desfranarii. Am inceput sa mananc mai putin, sa nu ma mai uit sau sa poftesc trupuri de femei.

Dupa o saptamana, intr-o sambata am mancat doar dimineata putin iar pe la pranz am citit cativa psalmi si m-a luat somnul. Cand m-am trezit eram intunecat si am facut pacatul fara sa imi aduc aminte de Dumnezeu, si cand am terminat mi-am revenit si am plans foarte mult si m-am rugat sa ma ierte si sa ma ajute sa nu mai fac aceasta greseala.

Dupa cateva ore a venit iarasi o ispita ca sa repet pacatul, insa mi-a venit in minte ca am plans si m-am rugat sa fiu ajutat, si in acel moment am simtit o putere care a alungat de la mine acea pofta si chiar daca veneau imagini in minte, nu ma mai afectau.

Plansul silit si strigatul catre Dumnezeu pentru ajutor este uneori singura sansa a celor impatimiti ca mine. O rugaciune rostita continuu este de mare necesitate. Sunt mai multe stadii in fata unei patimi:
1. Vezi imagini care iti inflacareaza inima imediat, sau ai ganduri spre desfatare si nu le poti opri, dar rezisti cu rugaciunea si postul datorita dorintei de a scapa, a fricii de Dumnezeu si a fricii de pacat
2. Vezi imagini si ai ganduri pe care le asociezi constient cu placerea insa ele nu iti afecteaza mintea si inima; le poti ignora cu usurinta
3. Vezi imagini care inainte te atrageau spre pacat dar acum aceste imagini nu numai ca nu-ti mai declanseaza nici o pofta, dar nu le intelegi, sau mai bine spus, le vezi normal printr-o minte curata. Gandurile care inainte te inflacarau acum te duc spre Dumnezeu

Anunțuri

Atac in timpul rugaciunii dar si dupa

Spurcatul ataca atat in timpul rugaciunii ca sa iti duca mintea in alta parte dar cel mai mult ataca intre rugaciuni. Nu trebuie lasat sa isi faca de cap, ci trebuie ars de rugaciune tot timpul.

Astazi dupa o rugaciune care l-a ars mi se parea ca toti oamenii din jurul meu sunt ciudati si nu-i placeam de loc si-mi venea sa plec din locul acela in locuri mai indepartate unde sunt oameni mai buni. Greseala mea a fost ca i-am crezut mai rai ca mine iar pe mine mai bun, lucru care nu este adevarat. Eu sunt mai rau decat toti.

Gandul la Hristos

Satana stiind ca gandul la Dumnezeu este singurul lucru folositor, cateodata dupa o zi cu mintea prin alte parti, cand vreau sa ma gandesc la Dumnezeu, imi aprinde inima si mintea si imi arata ca si cand Hristos este de fata si mai arata ca eu fac un lucru extraordinar „Iata Hristoase ce fac eu, ma gandesc la Tine”. Aceasta nu este decat o mandrie pe care vrea sa o impuna. Daca vreau sa ma gandesc la Hristos macar sa ma gandesc intr-un mod gresit, asa ar vrea.

Cand te gandesti la Iisus Hristos trebuie sa o faci in mod smerit, sa iti aduci aminte ca esti un om pacatos, sa suspini, sa plangi. La Dumnezeu nu te gandesti cu bucurie si veselie ci cu intristare.

Cat de pacatos sunt

Sunt atat de pacatos incat atunci cand incerc sa ma smeresc si spun despre mine lucruri adevarate (ca sunt mandru, desfranat, nevrednic), fie nu le cred fie imediat ma mandresc crezand ca spunand astfel de lucruri despre mine am infaptuit un lucru bun si sunt asa cum trebuie, adica smerit. Atat sunt de pacatos, incat gandurile in care isi mai pun cei pacatosi nadejdea pe mine ma umfla si ma afunda si mai rau in iad.

Acest lucru ma face sa inteleg ca nu gandurile conteaza ci simtirea lor de catre inima. Mintea le zice iar inima trebuie sa le simta, sa le creada, sa fie cat un purice, sa suspine. Omul trebuie sa fie bland, bun, simplu.

Atat sunt de pacatos incat atunci cand primesc ajutorul lui Dumnezeu, ma cred ceva, desi Dumnezeu ma ajuta doar din marea Lui mila si pentru ca am mare nevoie, nu fiindca merit. Atat sunt de pacatos incat atunci cand sunt ajutat de Dumnezeu caut sa vad ce lucru bun am facut si pentru care sunt rasplatit, dar adevarul e ca Dumnezeu imi da din bunatatea Lui, nu ca am facut singur ceva bun. Nu am facut nimic bun pana acum, iar incercarile de a face bine au fost din cauza ca este datoria mea sa incerc astfel de lucruri.

Cum plangi, la ce te gandesti *

Nu pot sa plang, nu gasesc un motiv sa plang. Pentru ca nu simt nimic, am inima de piatra. Vreau sa plang si nu stiu sentimentul, nu stiu ce ar trebui sa imi strabata inima. Citesc ca trebuie sa plangem pentru pacate dar nu simt sa fac asta.

Atunci cand am reusit sa smulg o lacrima din ochi a fost fortat. M-am fortat sa plang pentru pacate si in acel moment in minte s-au format ganduri ca totul in jurul meu e frumos, ca oamenii au creat lucruri si eu le doream, si cand au venit mai multe lacrimi imi veneau rapid si plecau astfel de ganduri, aproape nu le observam. Am ajuns sa plang defapt pentru ca voiam acele lucruri in loc sa plang pentru pacate.

Mi-am adus aminte ca se spunea sa plangem ca sa scapam din iad, si in acel moment m-am imaginat in flacari, chinuit, si plansul a devenit mai intens iar eu ma rugam lui Dumnezeu sa fiu scapat de acolo. De data asta plansul avea sens si simteam in piept un foc care ma usura.

Greseli 18

Eu am impresia ca sunt mai special si sunt ales pentru ceva de Dumnezeu. Este o impresie grava. Sunt oameni alesi intr-adevar dar aceia si sufera mult si sunt curati si nu au pacatuit. Eu doar imi fac placerile si sunt pacatos.

Cred ca trebuie sa scap de aceasta impresie. Sa nu ma mai cred ales pentru a face lucruri mari. Nu vreau sa fiu. Vreau doar sa fiu iertat si sa fac fapte vrednice de mantuire. Exact ceea ce fac toti oamenii, nu ceva special, ca nu sunt. Este o mandrie sa vrei sa fii special.

Ma gandeam sa nu ii spun preotului trairile mele pentru ca s-ar putea interpreta ca mandrie. Si nu ar gresi daca ar zice asa. Suntem invatati sa facem fapte bune si sa ne curatim insa ar trebui repetat mai mult si faptul ca nu trebuie sa ne credem ceva daca facem asta. Daca as fi fost preot si cineva mi-ar spune ca a avut o traire mai deosebita, i-as spune: „ce, tie nu ti se intampla asta odata pe saptamana/luna”? Desi poate l-a cercetat Dumnezeu pentru pacate, totusi sa nu se creada ceva.

Nu este vorba de trairi inalte, caci nu le vreau si le consider inselari, chiar daca ar fi de la Dumnezeu. Este vorba de trairi simtite in lupta cu gandurile, de cele descoperite prin razboiul cu satana, care-s doar stari de mandrie din care greu scap si asa mai invat cum ne lupta vrajmasul. Am ajuns, din multe incercari, sa inteleg ca nu de trairi inalte, in har, sau de rapiri am nevoie ci de plans si smerenie. E tot ce-mi doresc.

Greseli 17

Doamne de ce faci asta cu mine? Chiar daca mi-am dorit in trecut a fost din mandria si din slava mea desarta. Ce am facut, ca nu am facut nimic bun? Doamne de faci asta cu mine? Eu sunt un pacatos, un desfranat, mandru si orgolios. Stiu ca noi ortodocsii avem aceasta credinta adevarata, dar te rog vindeca-ma in somn ca sa nu stiu si sa nu simt, fiindca sunt un om mandru si nu merit sa simt ajutorul Tau.

Satana zice: vezi, Dumnezeu te ajuta, deci te va lua in rai. Iar apoi te face sa te mandresti pentru asta. Dar nu e adevarat, cine este ajutat acum nu este neaparat luat si in rai. Ajutorul poate veni din bunatate, dar faptele facute dupa acest ajutor decid soarta din ziua judecatii. Nu inseamna ca daca suntem ajutati putem sa ne culcam pe o ureche.

Cred ca am inteles mai bine lupta satanei cu Iisus Hristos. Satana il uraste si vrea sa fie in locul lui ca dumnezeu. Dar El are o curatie si o stare de a exista pe care vrea sa o dea tuturor. Satana vrea sa ni-L arate pe Hristos intr-un mod gresit, indepartand iubirea de Iisus Hristos catre iubirea sinelui. Omul pacatos ca mine nu stie ce-si doreste Dumnezeu cu noi si crede ca vrea sa ne faca sclavi sau vrea sa ne faca sa-I dam iubirea pe gratis. Insa daca ne daruim Lui, ca rasplata ne da viata vesnica si multe lucruri pe care inima nu le cunoaste.