Cat de pacatos sunt

Sunt atat de pacatos incat atunci cand incerc sa ma smeresc si spun despre mine lucruri adevarate (ca sunt mandru, desfranat, nevrednic), fie nu le cred fie imediat ma mandresc crezand ca spunand astfel de lucruri despre mine am infaptuit un lucru bun si sunt asa cum trebuie, adica smerit. Atat sunt de pacatos, incat gandurile in care isi mai pun cei pacatosi nadejdea pe mine ma umfla si ma afunda si mai rau in iad.

Acest lucru ma face sa inteleg ca nu gandurile conteaza ci simtirea lor de catre inima. Mintea le zice iar inima trebuie sa le simta, sa le creada, sa fie cat un purice, sa suspine. Omul trebuie sa fie bland, bun, simplu.

Atat sunt de pacatos incat atunci cand primesc ajutorul lui Dumnezeu, ma cred ceva, desi Dumnezeu ma ajuta doar din marea Lui mila si pentru ca am mare nevoie, nu fiindca merit. Atat sunt de pacatos incat atunci cand sunt ajutat de Dumnezeu caut sa vad ce lucru bun am facut si pentru care sunt rasplatit, dar adevarul e ca Dumnezeu imi da din bunatatea Lui, nu ca am facut singur ceva bun. Nu am facut nimic bun pana acum, iar incercarile de a face bine au fost din cauza ca este datoria mea sa incerc astfel de lucruri.

Anunțuri

Cum plangi, la ce te gandesti *

Nu pot sa plang, nu gasesc un motiv sa plang. Pentru ca nu simt nimic, am inima de piatra. Vreau sa plang si nu stiu sentimentul, nu stiu ce ar trebui sa imi strabata inima. Citesc ca trebuie sa plangem pentru pacate dar nu simt sa fac asta.

Atunci cand am reusit sa smulg o lacrima din ochi a fost fortat. M-am fortat sa plang pentru pacate si in acel moment in minte s-au format ganduri ca totul in jurul meu e frumos, ca oamenii au creat lucruri si eu le doream, si cand au venit mai multe lacrimi imi veneau rapid si plecau astfel de ganduri, aproape nu le observam. Am ajuns sa plang defapt pentru ca voiam acele lucruri in loc sa plang pentru pacate.

Mi-am adus aminte ca se spunea sa plangem ca sa scapam din iad, si in acel moment m-am imaginat in flacari, chinuit, si plansul a devenit mai intens iar eu ma rugam lui Dumnezeu sa fiu scapat de acolo. De data asta plansul avea sens si simteam in piept un foc care ma usura.

Duhurile rele se inteleg sa faca rau

Se zice ca duhurile rele se unesc doar la a face un rau. Azi la maslu era un baiat ca si mine, cu o boala de la cel rau, si il chinuia pe el ca si pe mine. Dar duhul din el tipa si il strangea cand ma apropiam de el. Iar duhul din mine imi spunea ca asta se intampla deoarece eu am o oarecare putere asupra duhurilor celor rele. Asadar, cel rau din mine s-a inteles cu celalalt ca sa ma insele, sa ma mandreasca, si astfel sa ma chinuie.

Traim ultimele zile inainte de Apocalipsa *

  • grupari teroriste religioase care iau amploare si ameninta pacea mondiala: ISIS, Boko Harem, etc
  • atacul asupra ortodoxiei pe fata, prin mijloace media, celelalte credinte sunt lasate in pace
  • pervertirea mintilor a atins cote maxime, prin mijloace media raspandite peste tot: placeri, distractie, supraomul
  • casatoriile gay incep sa fie legalizate in Europa, avorturile sunt ceva normal, sinuciderea devine binecuvantare
  • sistemul financiar pe marginea prapastiei, oricum aflat intr-o bula speculativa, totul este artificial de scump
  • dezastrele naturale cresc in intensitate si ca numar de la an la an
  • fluctuatiile climatice s-au instalat deja
  • poluarea este la cote maxime pentru limita admisa de corpul uman
  • globalizarea a atins toate colturile lumii
  • tehnologia este foarte dezvoltata
  • au inceput sa apara boli noi din cauza: poluarii, climei, chimicalelor, virusilor scapati intentionat
  • platile cash sunt pe cale de disparitie, cu presiuni pentru un card unic, ultimul pas pana la cip
  • lumea este impinsa catre un singur guvern mondial, pe fata
  • tarile nordice europene au inceput experimentele cu cipuri
  • corporatiile au devenit mai puternice decat statele
  • joburile au devenit din ce in ce mai stresante ca sa tina oamenii ocupati, nepasatori, nevazatori

Toate se petrec rapid.

Totul se transforma asa de bine gandit, in timp ce oamenii sunt distrati, incat toate schimbarile sa para normale (sa treaca nevazute de oameni). Oamenii sunt impinsi prin influenta sa imbratiseze tehnologia, sa urasca ortodoxia, sa accepte schimbarile, fara sa stie ce li se pregateste.

Pare ca ne indreptam catre o civilizatie supra-evoluata, cu fundamente social-umane, ca in filmele SF. Toata lumea astepata progresul, sa-i fie cat mai bine, altii sa scape de stres. Toti se incred in stiinta, in corporatii, in guverne, si asteapta sa treaca la urmatorul nivel, ca intr-un joc video. Din nefericire totul se aseaza pentru venirea Apocalipsei.

Arsenie Boca sfant sau inselare

Nu pot sa contest sfintenia acestui parinte, insa pana in ziua cand toti le vom sti pe toate voi avea indoieli legate de viata sa. De cate ori am privit poze cu Arsenie Boca am simtit o tulburare. Privirea este taioasa, inspaimantatoare, opozanta. Parca te controleaza din privire iar pe sine se situeaza intr-o sfera de putere. Fara sa fie un compliment, parca as fi eu, plin de mine, cum din totdeauna ma stiu – multe pareri, nici pic de ceva bun. De cealalta parte, sfintii au o fire blanda, fata smerita si luminata, caci fata si privirea sunt oglinda inimii si a starii noastre launtrice. Cand ii privesti te smeresti, te linistesti, intelegi ca mai exista si alta lume, alt mod de a trai pe care l-ai ignorat. Ei sunt cu adevarat transfigurati de har.

Inselare la Arsenie Boca? El insusi spune multe despre inselare. Cuvinte adevarate. Dar lipseste ceva. Cand spui atat de multe adevaruri despre inselarea altora fara sa te aduci si pe tine in discutie, automat te situezi in afara inselarii, caci doar esti critic al ei. Cand critici/arati inselarea, te plasezi pe tine in afara ei, daca nu mentionezi contrariul undeva.

Iata cateva semne pentru care ma indoiesc de autenticitatea parintelui:

1.
Vorbeste despre inselare fara sa precizeze nimic despre sine legat de subiect. Personal, sunt inselat, pentru ca stiu. Am fost inselat, sunt si voi fi, atata timp cat traiesc pe pamant. Despre noi trebuie sa credem asa: suntem niste inselati !, oricat de buni am fi. Marii sfinti, marii parinti romani, toti vorbeau smeriti despre sine, toti se batjocoreau pe sine in fata celorlalti. Vorbeau despre inselare dar spuneau pe fata despre ei ca sunt niste inselati. Stiti de ce? Pentru ca se vedeau cine sunt, si se saturasera de ei insisi, de capriciile si poftele lor. Se cunosteau, si ca sa-si vina in fire incercau sa-si intareasca adevarul acesta cu orice ocazie.

2.
Vorbeste despre propria persoana in multe ocazii, mai cu seama despre harul dat lui de Dumnezeu, de unicitatea sa fata de ceilalti preoti. Acest lucru este o mare mandrie – sa precizezi despre tine ca ai fi cineva. Sfintii sunt smeriti, si nu numai ca nu judeca pe nimeni, dar se nedreptatesc in orice pentru a atrage si mai mult mila lui Dumnezeu. Ori din relatarile lui Arsenie Boca se intelege ca ar fi atat de desavarsit ca n-ar mai avea nevoie de nimic, nici macar de Dumnezeu. El se proclama sfant inca din viata. Le spune credinciosilor ca la a doua venire va fi de-a dreapta Mantuitorului si ii va ajuta!

3.
Intr-un context le spune oamenilor ca nu ii poate ajuta pe moment, dar daca vor veni la mormantul lui vor fi negresit ajutati. Aceasta este o alta dovada de mandrie. Ca om credincios si smerit aceasta dorinta de a-i ajuta pe ceilalti trebuia sa fi sunat astfel: Daca voi afla iertare de la Dumnezeu, ma voi ruga pentru voi si va voi ajuta atunci cand veti veni la mormantul meu. Insa Arsenie Boca pare mai mult ca sigur de propria mantuire!

4.
Sunt prea multi cei care se duc la mormantul dansului si simt ceva. Unii nu stiu sa explice ce simt, fapt ce spune ca ii incearca ceva neclar, ambiguu, de spectacol. Altii se trezesc plangand in apropierea mormantului, dar oare ce simt in inima si in minte cand plang? Aproape toate plansurile personale n-au fost decat o mascarada a satanei, iar putine au fost cu adevarat reale, iesite dintr-o durere sufleteasca la care ajungi prin multa, sa-i zic asa, inghesuiala – nu mai ai ce face si alergi sincer la Dumnezeu cu inima cat un purice. Iar unii dintre ei se duc la mormant pentru senzatii, si primesc ceea ce cauta, adica senzatii si nevoia de recunoastere ca sunt crestini. Cumva sa-si intareasca credinta ca sunt pe calea buna si ceva-ceva ii asteapta pe lumea cealalta. Iertati-ma daca simtiti vreo respingere cand cititi asta, insa din experienta stiu ca atunci cand citeam ceva ce imi contrazicea mandria eram tare bulversat si uram persoana care spunea adevarul. Pozitia corecta e sa accepti orice se spune despre tine si sa folosesti nedreptatea spre atragerea milei lui Dumnezeu. Spun asta pentru ca-mi doresc ca toti sa ne indreptam. Nu-mi place sa-i vad pe altii inselati. Sfintii sunt mult mai selectivi cu aceste semne la mormantul lor. Doar cazurile importante si credinciosii intr-o anumita stare, si doar la mare nevoie li se descopera ceva.

5.
Cartile lui sunt scrise intr-un duh extremist, care mai mult sperie decat ajuta crestinii. Textele sunt pline de asprime si e destul de usor ca si crestin sa cazi in deznadejde citindu-le. Acest mod de adresare care induce frica este asemanator cu lucrarea satanei care ne insufla sa privim pe Dumnezeu doar ca pedepsitor si judecator.

Inchei prin a spune ca ceea ce vad la Arsenie Boca este o mare dorinta de a fi in centrul atentiei, pe cand Dumnezeu te trage spre anonimat, spre smerenie, spre plansul pacatelor nestiut de nimeni, si te curateste pana cand durerea ta cea mai mare devine durere pentru starea cazuta a intregii creatii. Din acel moment nu mai vrei nimic pentru tine, nu mai incape mandrie, pentru ca vezi suferinta iar inima nu poate sta nepasatoare. E starea omului despatimit, caruia nu-i mai ramane decat sa sufere impreuna cu cei ce sufera. Fac o paralela la aceasta dorinta „duhovniceasca” de a fi popular. La inceput cand abia descoperisem ortodoxia, imediat dupa o rugaciune mi-a venit un gand: „Hai sa plec din lumea asta pacatoasa de care m-am saturat, imi fac o coliba, devin tare in credinta, se va duce vestea si vor veni multi sa ma vada, la fel ca in cartea aceea.” Si am avut gandul asta asa rapid, dintr-odata, fara sa il gandesc. Si zic: „stai ma, de unde pana unde indemnul asta, si mai ales eu, sa adun multime de oameni in jurul meu”. Mi-am dat seama ca ceva nu e curat, si cu toate astea acest gand m-a chinuit o vreme. Si stiu de ce m-a chinuit.

Cand ai un gand ispititor, inselarea nu vine doar daca zici „da” cu mintea, ci e suficient doar sa-ti salte putin inima de bucurie si acela e acceptul, acela e raspunsul pe care i-l dai inselatorului. In inima trebuie sa fie smerenie, sa fie inima franta de plans si durere, ca nici macar sa se apropie astfel de ganduri. Pentru ca gandurile si inselarea nu sunt doar la nivel mental, sunt si din acelea fine in inima. Adica satana vine cu idei vagi pe care le arata mintii dar le face mai bine cunoscute in inima. Si fara sa stii cu mintea ce e (adica pana sa apuci sa intelegi), daca inima tresare de dorinta, atunci te-ai inselat. Si Mantuitorul spune ca doar cu inima daca poftim o femeie, am si pacatuit. Poate ati vazut ca pofta spre pacat vine mai intai in inima, mintea poate fi pasiva si sa nu inteleaga exact ce s-a petrecut.

In final, raman minunile de la mormantul parintelui. Nu sunt ele o dovada a sfinteniei? Problema cu aceste minuni este ca sunt prea multe. Ca si in cazul lui Otroc Veaceslav, multi pelerini, multe semne, multe minuni. Ce interes ar avea vrajmasul in a atrage oamenii spre sfinti inselati si a le arata minuni? Pai in primul rand prin aceste minuni satana formeaza o adictie a oamenilor catre „sfant”. Iar oamenii ii imbratiseaza sfaturile, ii citesc cartile, ii urmeaza invataturile. Si printre acele invataturi, 99% este adevar si un 1% minciuna, ca sa insele satana daca se poate, si pe cei credinciosi. La Arsenie Boca in acel 1% gasim acceptarea catolicilor, mandria de sine pe care si discipolii o adopta, modul de a raspunde, etc. Adica fina parere de sine.

Veaceslav Otroc sfant sau inselare

Am citit indeajuns despre intamplarile, viata si prezicerile lui Veaceslav Otroc, care mai este numit si „ingerul rus”. Pentru cine nu il cunoaste o cautare pe internet cu numele lui il poate lamuri.

Foarte multi rusi afirma ca este un trimis al lui Dumnezeu autentic. Acest copil a murit la varsta de 11 ani insa in timpul vietii a facut multe minuni, multe vindecari, a prezis multe intamplari, a facut multe afirmatii despre starea lumii si a indemnat mereu lumea la pocainta si la intoarcerea spre credinta. Multi rusi spun ca simt Har la mormantul lui, si chiar vindecari se fac acolo.

Personal, nu spun ca nu a fost un trimis al lui Dumnezeu, insa sunt convins ca intreaga lui activitate, si mai cu seama mesajele, trebuie puse sub semnul indoielii. Satana se poate face inger si poate spune 99% adevar ca sa poata adauga un 1% minciuna, iar acel 1% este tocmai mesajul pe care vrea sa il raspandeasca.

De ce pun la indoiala mesajele si sfintenia lui Veaceslav  Otroc:

1.
Harul lui Dumnezeu nu s-a manifestat niciodata cu atata lucrare prin copii, mai ales la asa varsta frageda. Insasi viata Mantuitorului ne este data ca exemplu. El a trebuit sa creasca, sa ajunga la deplinatatea varstei, sa fie ispitit, sa faca fata satanei si abia apoi sa primeasca Harul. Omul se naste in pacate, si insasi sfintii vechi se pocaiau si se luptau mult cu demonii pana sa primeasca un Har asa mare ca al lui Otroc. Dumnezeu s-a manifestat intotdeauna prin oameni maturi dar curatati prin lacrimi. Deci prima conditie a fost ca mintea sa ajunga la intelepciune odata cu varsta.

2.
Toti proorocii vechi au avertizat despre apocalipsa si de vremurile din urma in putine cuvinte, fara amanunte, fara lux de detalii, cu accent pe intamplarile dezastruoase din cauza decaderii fiintei umane, in asa fel incat inima se strange si mintea se smereste. Multe din proorociile lui Otroc sunt prea detaliate, pun accentul pe evenimente si amanunte neimportante pentru mantuirea omului. Parca aceste preziceri vor sa faca spectacol, sunt prea pompoase si atrag prea mult atentia mintii spre nemaintalnit, nemaiauzit, fara sa dea o stare de smerenie si atragere spre pocainta.

3.
Otroc vorbeste de multe ori despre sine cu multa lauda, despre ce o sa se descopere ca a fost. Acestea sunt o dovada de mandrie.

4.
A spus ca in vremurile din urma vor umbla autoritatile cu duba si unde vor vedea oameni vor opri si ii vor cipa fara voia lor, si din acel moment oamenii vor deveni ai satanei. Acest lucru contrazice liberul arbitru al lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu a lasat ca nimeni si nimic sa nu ne poata desparti de El fara voia noastra. Daca ar fi fost ca Otroc, de mult ar fi luat satana toate sufletele cu sila la el.

Chiar daca multe din spusele lui Veaceslav Otroc sunt adevarate, chiar daca a facut multe minuni, sa nu uitam ca traim vremuri cand satana se face inger ca sa insele pe cat mai multi. Poate ca spurcatul se da inger de lumina ca sa credem proorociile lui Otroc despre ultimul tar al Rusiei, asteptat ca fiind cel bun care va calauzi poporul, dar care in realitate poate fi rau sau poate fi chiar antihrist. La astfel de inainte-pregatiri sa ne asteptam de la mesajele lui Otroc, 99% adevar ca sa pregateasca baza unor evenimente satanice viitoare cu 1% minciuna.