Cine sunt si cum am ajuns aici – partea 4

Dupa revenirea in Bucuresti am vrut sa intrerup aceasta lupta pentru a ma axa pe facultate. Mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca nu pot. Vrajmasul nu ma lasa deloc. El oricum nu ma lasa nici cand nu luptam cu el, ca era in permanenta in ganduri si in pofte, dar acum parca lupta era pe fata. Inainte era ascunsa, cand nu cunosteam ortodoxia nu stiam ca viata imi era planificata de vrajmas, insa acum nu se mai ascundea, avea tot interesul sa ramana in lupta si sa recupereze pierderile.

Cu greu am facut fata. Vedeam cum Dumnezeu aproba acest razboi si il lasa sa curga. Cand trebuia sa raspund unui profesor sau aveam examen, Dumnezeu intervenea si risipea tot asaltul de ganduri, ca mai apoi sa-l lase sa vina. Erau multe ganduri, unul dupa altul, pe care cu greu le respingeam. Acum nu-mi mai aduc aminte despre ce ganduri era vorba, dar erau despre tot felul de patimi care trebuiau lamurite intre mine si vrajmas.

In acea stare de ganduri fine parca traiam in alta stare de existenta. Era chinuitor, si ma interesau prea mult detalii care acum mi se par nesemnificative. Pana la urma am inceput sa merg si la Biserica, sa ma spovedesc de tot ce credeam eu ca ma chinuie, dar acest razboi tot nu a plecat de la mine.

De-abia mai tarziu mi-am dat seama ca din cauza mandriei. Aveam o mandrie fina, o slava desarta greu de observat. Aceasta mandrie m-a chinuit mult. Mandria a dat drepturi vrajmasului sa ma aduca cu timpul intr-o stare de confuzie totala a existentei personale pe pamant. Se cuibarise in minte. Vedeam totul in ceata, aveam episoade in care nu intelegeam anumite lucruri esentiale si care ar fi rostul lor in lume. Alte lucruri le vedeam invers. Aveam stari greu de suportat fizic si psihic. Doar dupa slujbe, masluri sau dupa multe rugaciuni ma simteam mai bine, dar starea revenea cu forta dupa putine minute.

Din aceasta cauza am incercat o iesire din situatie prin bioenergie, ghicitori in carti si vrajitoare cu tot felul de leacuri. Si in aceste cazuri simteam o usurare pentru putin timp, dar parca acele stari reveneau mai puternice nu dupa mult timp. Eram disperat. Il imploram pe Dumnezeu zi si noapte sa ma vindece dar parca nu-mi auzea rugaciunile.

Aveam ceva si in corp deoarece se misca cu putere cand il ardeau rugaciunile. Asta s-a intamplat dupa ceva timp. Se misca in maini, in picioare, in burta, 4-5 zone ale corpului in acelasi timp. Cu timpul, cu greu, reuseam datorita maslurilor si rugaciunilor sa imping ceata din cap spre corp si picioare si simteam arsuri pe spinare. La raclele sfintilor ma linisteam, ma veseleam, reuseam sa castig cateva ore de limpezime totala dar starea revenea.

Un mare duhovnic de la Calugareni mi-a confirmat ca sunt farmece puse in mancare. Din alte surse am inteles de blesteme din strabunici la care s-au adaugat farmece din mai multe parti. Am reusit in cele din urma sa ma aduc intr-o stare buna cand am inteles ca doar Dumnezeu ma va scapa si am ramas doar in Biserica. Am inceput o pocainta sincera, uneori silita, cu plans, cu multa zdrobire, cu rugaciuni pentru tot neamul, iertare de pacate, pentru toate supararile, impreuna cu milostenii si renuntarea la orice pacat.

Dupa un an de astfel de pocainta si dupa 7 ani de suferinta am simtit o usurare mare. Din cauza rugaciunilor si a zdrobirii sufletesti am inceput sa am arsuri vindecatoare si sa scuip sange negru, sangele spurcat, timp de cateva luni, si s-a retras astfel mult din puterea vrajmasului care era asupra mea.

Nu sunt videcat complet si simt inca influenta vrajmasului. Cand ceva e un pacat, stiu, pentru ca simt vrajmasul cum prinde putere si imediat urca in minte si o slabeste.

Am ramas din aceasta lupta cu multe cunostinte despre lumea imateriala. Am simtit si iadul dar am simtit si raiul. Am simtit inselarea dar am simtit si mila lui Dumnezeu in inima. Cu aceasta experienta voi combate ateismul, celelalte credinte, pe cei nehotarati dar si pe vrajmas.

Dumnezeu sa ne ajute, caci L-am simtit si este puternic si mare si milostiv ca nimeni altcineva! Ne cearta dar ne pregateste si salvarea! Este mai prezent decat va inchipuiti!

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Cine sunt si cum am ajuns aici – partea 4&8221;

  1. Sunt impresionat mi-a placut mult tot ce ai scris ai avut un razboi crunt stiu si eu cum este.Nu spun mai mult ca am vazut ca lupti cu mandria este foarte greu sa atingem smerenia numai Dumnezeu stie cand o avem.

    Apreciază

    • Intr-adevar, pe un om nu trebuie sa-l lauzi. Nu ca ar avea cineva ce sa laude la mine, dar vrajmasul se foloseste de orice lauda adusa de altcineva, pe care o tot repeta la timpul potrivit. Mai sunt episoade cand vrajmasul incearca sa am o stare de euforie, de implinire, de reusita datorita momentelor unice prin care am trecut. Insa aceste lupte si reusite nu sunt deloc meritul personal. Ce am facut eu insumi? Nimic, decat sa rog pe Dumnezeu sa ma scoata din mlastina. Si daca m-a scos, am vreun merit? Au fost multe astfel de dispute cu vrajmasul, atat de multe ca am inteles maretia lui Dumnezeu: nu lasa nici un subiect neacoperit, atinge toate cotloanele sufletului pana te lamureste, pana te aduce la normal din toate punctele de vedere, stiute si nestiute.

      Apreciază

  2. Cum ai facut cu facultatea, cu Bucurestiul? Ai terminat-o, are vreun folos? Intreb pentru ca si eu urmeaza sa incep anul 2 si ma aflu intr-o situatie asemanatoare cu a ta.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s